Există un proverb conform căruia unde e minte (multă) e şi prostie (multă). Atunci eu spun că rămâne de văzut doar în ce cantităţi foloseşti "resursele" mai sus amintite. Sau cine ştie !? Poate e exact ca şi cu genele: unele sunt recesive, altele sunt dominante. Poate unii avem prostie recesivă şi deşteptăciune dominantă, iar alţii avem deşteptăciune recesivă şi prostie dominantă. Cu această formulă ipotetică primul caz pare fericit, iar cazul doi destul de trist şi oarecum pedepsit de Natură.

Paul Louis Lampert spunea că dreptul la prostie face parte din zestrea naturală a omenirii. Adam, strămoşul nostru, dacă era doar deştept nu se lua după Eva, mama tuturor mamelor şi cea dintâi femeie. Iar Eva dacă era doar deşteaptă nu se lăsa păcălită de şarpe. Deci cei doi au fost şi proşti. Nu contestă nimeni că au fost şi deştepţi sau oameni respectabili şi rezonabili (cel puţin până la un moment dat), dar într-un final au fost şi proşti sau cel puţin prostiţi, ceea ce duce tot la o formă de prostie. Şi un păcat pe care îl moştenim cu toţii, încă de la naştere.

Lampert susţine că prostia ar fi căpătat statut oficial chiar o dată cu săvârşirea păcatului originar. Prin originile sale biblice, dreptul la prostie este un drept divin al omului. Practic dreptul la prostie ne dă dreptul de a greşi. Pe de altă parte, pe deasupra lor, înclin să cred că e crunt de greu spre imposibil să fii deştept 24 din 24, ca şi magazinul veşnic în Moldova. Să fim serioşi ! Nimeni nu poate să dea integral definiţiile DEX-uluil, să facă "search" la fel ca Google, să prezinte subiecte din multiple domenii precum fac cei de la Discovery Channel. E chiar frustrant uneori să vezi şi să simţi că pe măsură ce citeşti mai multe şi înveţi mai multe îţi dai seama în acelaş timp cât de puţine şti de fapt şi câte mai sunt de citit, de învăţat, de văzut...

Un ultim aspect pe care-l găzduiesc este faptul că dacă n-am fi şi proşti, n-am avea regrete, şi atenţie sporită căci regretele reprezintă şi un semn de superioritate intelectuală. 

Pe sistemul "nu ştiu alţii cum sunt, dar eu" cu toate cele de mai sus mă urăsc aspru când sunt prost.

Zile şi nopţi cât mai normale vă doresc în anormalitatea cotidiană !

Da Simina. Într-adevăr. Şi eu spun că trebuie judecată fapta. Din păcate faptele ne aparţin tot nouă... @Suzana uneori chiar trebuie să dăm dovadă de prostie voită...din nou din păcate.

Ce parere ai de prostia voita? Crezi ca exista situatii in care e mai bine sa dai dovada de asa ceva, decat de prea multa desteptaciune? PS. Am asteptat cu interes o noua postare, dupa ce le-am citit pe toate celelalte, si nu o data. Si de data asta, plenty of "food for thought".

Cred că trebuie judecată fapta, nu omul. Și experiențele repetate din care nu învățăm nimic, ele sunt o dovadă de prostie. Avem dreptul să fim mai buni așa că avem dreptul de a mai și greși.